Follow my blog with Bloglovin

La Mănăstirea Brâncoveanu

După cum reiese din titlu, am fost în Pelerinaj la Arsenie Boca cu Patriarhia Română. Acum, știu, e firesc, să se ridice câteva întrebări.

Cum și de ce? Simplu, am simțit că e ceva ce mă ajută spiritual și mental, că am nevoie de liniște, că vreau să înțeleg unele lucruri și să le văd cu ochii mei și să le simt pe pielea mea.

Păi și cum te rogi? Mă rog pur și simplu, câteodată în română, câteodată în engleză, câteodată în arabă (limba Coranului). În mai am fost la o meditație în retragere în care rugăciunile erau în pali, o limbă străveche, dispărută, vorbită în vremea lui Buddha. Sunt sigură că Dumnezeu nu se supără. Rugăciunea este, până la urmă, numai  formă.

Cum e în pelerinaj? Eu am fost deja la toate mănăstirile importante din țară, fie în excursie, fie în regim propriu. E prima dată când merg în pelerinaj și am ales unul scurt, de două zile, pe weekend și cu nu foarte multe mănăstiri pe itinerar. Întâmplător, sau nu, a fost weekend-ul 8-9 septembrie când se sărbătorește Nașterea Maicii Domnului, respectiv Sfinții Ioachim și Ana, chiar părinții Maicii Domnului.

Am plecat dimineața din Dealul Patriarhiei, de la Unirii. Pe drum s-au spus rugăciunile dimineții și, surprinzător, le țineam minte de la ora de religie de acum 20 de ani. Rugăciuni pentru drum. Foarte frumos, mi-a adus aminte de rugăciunea de călătorie care era recitată pe toate zborurile spre toate destinațiile, la fiecare zbor, la compania la care am lucrat. O rugăciune nu strică niciodată.

 

Prima oprire la Mănăstirea Caraiman din Bușteni

La poalele Masivului Caraiman, pe care se află Crucea de pe Caraiman despre care am aflat că are o lățime de 14 m. Cu o zi înainte, la cursul de croitorie am aflat că în medie, o deschidere de mâini are 1,4 m.

Mănăstirea Caraiman se află la poalele Masivului Caraiman

Maica Domnului i s-a arătat în vis părintelui Gherontie Puiu, care a înălțat mănăstirea, indicându-I locul unde aceasta trebuie ridicată. Întâmplător sau nu, în timp ce scriu acest articol aflu că weekend-ul acesta voi fi…tot la Bușteni.

Mănăstirea Caraiman

Am luat tămâie (că mir nu au), magneți cu îngeri (că îi întâlnim în mai multe religii și pentru că recent mă fascinează) și un mic card cu Arborele Vieții cu Iisus și cei 12 Apostoli (care chiar mă fascinează și pe care-l urmăresc în diverse religii, culture și semnificații). Acum, eu văd multe lucruri în arborele acesta. Văd multă simbolistică, văd numerologie, văd paralele de tipul 12 Apostoli – 12 Imami (din Islam). Oricum, bun de purtat în portofel.

Lumina se reflectă superb pe pictura murală de la Mănăstirea Caraiman

Am stat la slujbă, am admirat pictura din mănăstire, dar și chiliile, unde se poate sărbători Crăciunul, am dat niște pomelnice, am admirat orătăniile și animăluțele mănăstirii. Un loc de liniște și pace interioară.

Crucea de pe Caraiman nu se vedea din cauza norilor. La un moment dat îi arăt prietenei mele că a apărut. O admirăm și în scurt timp dispare din nou printer norii albi. Semne.

Am o droaie de întrebări în sacul meu cu de ce?-uri, dar prietena mea îmi spune te rog eu, dacă ai ceva întrebări mai controversate, pune-le la întoarcere, să nu ne lase pe aici. Adica, în pelerinaj este loc și pentru glume, că e pentru oameni.

 

Izvorul Părintelui Arsenie Boca de la Sâmbăta de Sus

Este în apropiere de Mănăstirea Brâncoveanu, într-o poieniță, într-un loc deosebit de liniștit. Înainte să ne îndreptăm spre mănăstire, s-au rostit câteva rugăciuni de însoțitorul de grup, iar una, chiar a Părintelui Arsenie mi s-a părut foarte plină de înțelesuri și deosebit de frumoasă:

“Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi, toată ziua, să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, că nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai mila de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.
Doamne, Cel ce vii în taină, ai mila de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumină prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin”

M-am așezat în iarbă pentru conectare cu Pământul și pentru reamintirea simplității vieții și a acelor momente când încă păstram inocența de copil. Am văzut gaze în covorul verde, dar și flori de câmp și brândușe mov.

 

Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus

E o bucurie să mă reîntorc la Mănăstirea din Sâmbăta de Sus, a doua mănăstire ridicată de Brâncoveanu, unde, în urmă cu mulți ani, am stat chiar și peste noapte. E o încântare să văd stiul brâncovenesc, unul dintre preferatele mele în arhitectura românească.

Aici am admirat biserica veche, stema familiei Brâncoveanu, boltele simetrice ce încadrează curtea, pictura pe nuanțe de turcoaz a bisericii noi, sculpturile în lemn și piatră, pictura ce reprezintă decapitarea brâncoveilor de la Constantinopole, am asistat la slujbă după răbdarea și interesului fiecăruia, am observat forma de octagon al locului de rugăciune din curtea interioară.

În biserica nouă se desfășoară nunți, iar eu cu prietena mea am mai fost la câteo slujbă, că știm de la Dragoș Argeșanu că se deschid cerurile și participarea la slujbă e asemănătoare unui duș energetic. Adică te curăță, carevasăzică.

Printre altele îi spun Iuliei că, pe cât de controversat o fi el, Argeșanu a trimis la și spre biserică mai mulți oameni decât mulți popi. Inclusiv pe noi. Am zis!

Martiriul Sfinților Brâncoveni

La iesire scrie Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu. Dedesubt e steagul României, o țară eminamente ortodoxă, cu toate avantajele și dezavantajele la pachet.

 

Cazare în Hunedoara

Ne-am cazat la un hotel din centrul orașului Hunedoara, pe unde ne-am și plimbat seara. Un oraș mic, liniștit și frumușel.

 

Mormântul Părintelui Arsenie Boca și Mănăstirea Pislop

Drumul spre mănăstire e frumos și peisajul e pitoresc, pot spune reprezentativ pentru România. Pe ici, pe colo, turme de oi cu oieri ce ne faceau cu mâna. Îmi place mult când văd un zâmbet sincer și bucuria vieții simple. Norocul ne-a urmărit și nu am asteptat mai mult de 20 de minute pentru mormânt. E foartă multă liniște în locul acela și se simte. Pe drum am cumpărat crini pentru mormânt. Oameni de tot felul cu motivații diverse.

Înainte să vină rândul meu a venit o femeie în scaun cu rotile. Eu de rugat, nu mă rog pentru lucruri concrete, ci mai filosofice. Pe scurt, n-am cerut nimic. Dar am mulțumit de 100 de ori când am văzut ce binecuvântare e să ai picioare sănătoase, ochi care văd, mâncare în fiecare zi.

În apropiere mai este o peșteră destul de greu accesibilă, dar până la care ne-am aventurat. Apoi am stat pe-o piatră și-am ascultat slujba de duminică, ce s-a desfășurat afară, într-o filigorie de lemn. Am luat mir și tămâie, am aprins lumânări. Ca tot omu’. Poze n-am făcut.

 

Mănăstirea Cozia

A fost ridicată de Mircea cel Bătrân în 1388, în Călimănești, pe malul Oltului.

Mormântul domnitorului se află în mănăstire. Aici am fost de mult ori, dar niciodată n-am știut că se poate ieși prin cuhnie pe pontonul din spatele mănăstirii, chiar pe malul Oltului.

 

 

 

 

Pe drumul de întoarcere s-au mai rostit niște rugăciuni, s-au recitat poezii și s-au cântat cântece laice. Am aflat mai multe despre viata Părintelui Arsenie Boca dintr-o piesă de teatru pe care am ascultat-o.

Una peste alta, a fost un weekend reusit, liniștit, petrecut cu rost, în aer liber, cu rugăciune – nici prea multă, nici prea puțină. Nu e o activitate pentru fiecare zi, dar cu siguranță dacă nu necesară, foarte folositoare din când în când.

La Mănăstirea Cozia

5 Noiembrie 2012, Bucuresti, Romania

A trecut si prima zi din cariera de avocat. Colegii mei – de doi ani si jumatate – m-au primit cu multa caldura si cu felicitari. Cu toate astea, inca nu constientizez ce mi se intampla, iar la intrebarea “Cum te simti?” raspund inevitabil “La fel ca ieri”.
Avand in vedere ca am o lunga experienta pentru varsta mea in domeniu si datorita increderii neconditionate pe care ceilalti avocati mi-au acordat-o inca de cand de abia terminasem anul II, nu simt – inca – o mare diferenta. Redactam actiuni si concluzii scrise, convocari la conciliere si cam toate actele posibile pentru Registrul Comertului inca din anul III. Maine voi fi la Tribunalul Bucuresti. Am tema sa verific doua dosare, dar nici asta nu e ceva nou. Cred ca voi simti cu adevarat ce se intampla atunci cand voi merge in instanta in calitate de avocat cu acte in regula.
Una dintre laturile esentiale ale vietii mele, inca din 2010, este apartenenta la Clubul Rotaract, mai exact Rotary pentru cei pana la 30 de ani. Este un angajament pe care, cel putin acum, mi l-am luat pe viata. Ma implineste. Despre asta, insa, voi mai scrie (de multe ori). In seara asta am participat la prima sedinta dupa o pauza de un an, iar intamplarea a facut ca astazi sa se desfasoare un eveniment comun cu Rotary numit “Cariera – bratara de aur”. Ce putea fi mai frumos si reprezentativ pentru prima zi din cariera mea? In cadrul evenimentului ne-am prezentat pe rand, expunand reusitele profesionale, traiectoria urmata, activitatea din prezent si planurile de viitor. Prezentarea mea:

Ma numesc Sevim si sunt membru Rotaract din 2010. Astazi particip la prima sedinta dupa o pauza de un an. Anterior, pana in noiembrie 2011, cand m-am suspendat si am renuntat la functiei de Director de Club Service pentru ca cele 24 de ore nu mai puteau face fata activitatilor in care eram antrenata. Ce am facut in acest an? Am terminat Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti, mi-am dat licenta, am participat la o specializare in Germania si am lucrat la o casa de avocatura, unde activez de peste doi ani. Ieri am aflat ca am promovat examenul de Barou, asa ca ma bucur sa petrec prima zi din cariera alaturi de voi.
Am cochetat o perioada cu diplomatia, efectuand stagii de practica in cadrul Ministerului Afacerilor Externe, am activat intr-o organizatie, BISMUN (Bucharest International Student Model United Nations, in prezent Tinerimea ONU), o asociatie care promoveaza valorile ONU, in calitate de Director de sponsorizari. Dupa anul I am participat la programul Work and Travel in Statele Unite.
Planuri de viitor: imi doresc foarte mult sa intru in invatamantul superior, sa colaborez cu un profesor de drept international privat. Sunt pasionata de arbitraj comercial international, am si publicat niste articole in reviste de specialitate.
In final, mi-a fost dor de voi!

 

8 Noiembrie 2012, Bucuresti, Romania

Venim împreună de la tribunal şi ne oprim la biserică. Astăzi este sf. Mihail şi Gavril. Mă rog pentru luminarea căii. Aprind o lumânare pentru morţi şi una pentru vii.

Ieri la curtea de apel, dar şi azi mă nimeresc în sală cu cea mai cunoscută şi de temut avocată a Bucureştiului. Când îşi pronunţă numele format din trei cuvinte se face linişte mormântală în sală.

 

10 Noiembrie 2012, Bucuresti, Romania

Una dintre constantele vietii mele este implicarea in proiectele, evenimentele si prietenia Rotaract. Ma implineste, pur si simplu. Este ceva ce ramane in urma mea.

In urma cu o vreme unul dintre adevaratii intelectuali ai Romaniei, la o receptie gazduita de Ambasada Chinei la Bucuresti imi spunea ca nu e important ce faci, ci ceea ce lasi in urma. Vreau sa las ceva dupa mine, vreau sa bucur, vreau sa iau din necaz, din boala, din saracie. Atat cat pot. Aderarea la un astfel de grup garanteaza o forta mai mare si o finalitate cu impact mai puternic.

Caritatea este unul dintre cele mai frumoase activitati. Adesea se spune ca cei ce arbotraza steagul voluntariatului si al caritatii sunt falsi, ca folosesc necazul oamenilor in avantajul lor si al strict al imaginii si ca daca ar vrea sa faca ceva sincer nu ar spune nimanui. Ce mentalitate gresita! A face o fapta buna si a o povesti frumos, cu bun-simț și cu modestie ii poate îndemna și pe alti semeni să se alăture. Evenimentele de acest gen trebuie popularizate cât mai mult, astfel să ajungă la urechile celor ce pot ajuta, în orice fel, în viitor.

În seara asta am participat la cartarea Clubului Interact Triumph, format din tineri liceeni de elită, viitori lideri ai generației lor (cu siguranță). După o pauză de un an, revin cu forțe proaspete, cu o disponibilitate mai mare ca oricând de a mă implica și de a investi timp și resurse. (…și de a împărtăși întregii lumi ce fac).

Related Posts

  • 45
    În momentul în care citiți acest mesaj eu mă aflu în avion spre Oman, indicând pasagerilor ieșirile de urgență și cum să folosească măștile de oxigen în caz de decompresie. Povestea Sunt avocat. Din 2012, când am devenit cel mai tânăr avocat din România, la puțin peste 22 de ani,…
    Tags: de, la