Follow my blog with Bloglovin

La Mănăstirea Brâncoveanu

După cum reiese din titlu, am fost în Pelerinaj la Arsenie Boca cu Patriarhia Română. Acum, știu, e firesc, să se ridice câteva întrebări.

Cum și de ce? Simplu, am simțit că e ceva ce mă ajută spiritual și mental, că am nevoie de liniște, că vreau să înțeleg unele lucruri și să le văd cu ochii mei și să le simt pe pielea mea.

Păi și cum te rogi? Mă rog pur și simplu, câteodată în română, câteodată în engleză, câteodată în arabă (limba Coranului). În mai am fost la o meditație în retragere în care rugăciunile erau în pali, o limbă străveche, dispărută, vorbită în vremea lui Buddha. Sunt sigură că Dumnezeu nu se supără. Rugăciunea este, până la urmă, numai  formă.

Cum e în pelerinaj? Eu am fost deja la toate mănăstirile importante din țară, fie în excursie, fie în regim propriu. E prima dată când merg în pelerinaj și am ales unul scurt, de două zile, pe weekend și cu nu foarte multe mănăstiri pe itinerar. Întâmplător, sau nu, a fost weekend-ul 8-9 septembrie când se sărbătorește Nașterea Maicii Domnului, respectiv Sfinții Ioachim și Ana, chiar părinții Maicii Domnului.

Am plecat dimineața din Dealul Patriarhiei, de la Unirii. Pe drum s-au spus rugăciunile dimineții și, surprinzător, le țineam minte de la ora de religie de acum 20 de ani. Rugăciuni pentru drum. Foarte frumos, mi-a adus aminte de rugăciunea de călătorie care era recitată pe toate zborurile spre toate destinațiile, la fiecare zbor, la compania la care am lucrat. O rugăciune nu strică niciodată.

 

Prima oprire la Mănăstirea Caraiman din Bușteni

La poalele Masivului Caraiman, pe care se află Crucea de pe Caraiman despre care am aflat că are o lățime de 14 m. Cu o zi înainte, la cursul de croitorie am aflat că în medie, o deschidere de mâini are 1,4 m.

Mănăstirea Caraiman se află la poalele Masivului Caraiman

Maica Domnului i s-a arătat în vis părintelui Gherontie Puiu, care a înălțat mănăstirea, indicându-I locul unde aceasta trebuie ridicată. Întâmplător sau nu, în timp ce scriu acest articol aflu că weekend-ul acesta voi fi…tot la Bușteni.

Mănăstirea Caraiman

Am luat tămâie (că mir nu au), magneți cu îngeri (că îi întâlnim în mai multe religii și pentru că recent mă fascinează) și un mic card cu Arborele Vieții cu Iisus și cei 12 Apostoli (care chiar mă fascinează și pe care-l urmăresc în diverse religii, culture și semnificații). Acum, eu văd multe lucruri în arborele acesta. Văd multă simbolistică, văd numerologie, văd paralele de tipul 12 Apostoli – 12 Imami (din Islam). Oricum, bun de purtat în portofel.

Lumina se reflectă superb pe pictura murală de la Mănăstirea Caraiman

Am stat la slujbă, am admirat pictura din mănăstire, dar și chiliile, unde se poate sărbători Crăciunul, am dat niște pomelnice, am admirat orătăniile și animăluțele mănăstirii. Un loc de liniște și pace interioară.

Crucea de pe Caraiman nu se vedea din cauza norilor. La un moment dat îi arăt prietenei mele că a apărut. O admirăm și în scurt timp dispare din nou printer norii albi. Semne.

Am o droaie de întrebări în sacul meu cu de ce?-uri, dar prietena mea îmi spune te rog eu, dacă ai ceva întrebări mai controversate, pune-le la întoarcere, să nu ne lase pe aici. Adica, în pelerinaj este loc și pentru glume, că e pentru oameni.

 

Izvorul Părintelui Arsenie Boca de la Sâmbăta de Sus

Este în apropiere de Mănăstirea Brâncoveanu, într-o poieniță, într-un loc deosebit de liniștit. Înainte să ne îndreptăm spre mănăstire, s-au rostit câteva rugăciuni de însoțitorul de grup, iar una, chiar a Părintelui Arsenie mi s-a părut foarte plină de înțelesuri și deosebit de frumoasă:

“Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi, toată ziua, să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, că nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai mila de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.
Doamne, Cel ce vii în taină, ai mila de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumină prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin”

M-am așezat în iarbă pentru conectare cu Pământul și pentru reamintirea simplității vieții și a acelor momente când încă păstram inocența de copil. Am văzut gaze în covorul verde, dar și flori de câmp și brândușe mov.

 

Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus

E o bucurie să mă reîntorc la Mănăstirea din Sâmbăta de Sus, a doua mănăstire ridicată de Brâncoveanu, unde, în urmă cu mulți ani, am stat chiar și peste noapte. E o încântare să văd stiul brâncovenesc, unul dintre preferatele mele în arhitectura românească.

Aici am admirat biserica veche, stema familiei Brâncoveanu, boltele simetrice ce încadrează curtea, pictura pe nuanțe de turcoaz a bisericii noi, sculpturile în lemn și piatră, pictura ce reprezintă decapitarea brâncoveilor de la Constantinopole, am asistat la slujbă după răbdarea și interesului fiecăruia, am observat forma de octagon al locului de rugăciune din curtea interioară.

În biserica nouă se desfășoară nunți, iar eu cu prietena mea am mai fost la câteo slujbă, că știm de la Dragoș Argeșanu că se deschid cerurile și participarea la slujbă e asemănătoare unui duș energetic. Adică te curăță, carevasăzică.

Printre altele îi spun Iuliei că, pe cât de controversat o fi el, Argeșanu a trimis la și spre biserică mai mulți oameni decât mulți popi. Inclusiv pe noi. Am zis!

Martiriul Sfinților Brâncoveni

La iesire scrie Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu. Dedesubt e steagul României, o țară eminamente ortodoxă, cu toate avantajele și dezavantajele la pachet.

 

Cazare în Hunedoara

Ne-am cazat la un hotel din centrul orașului Hunedoara, pe unde ne-am și plimbat seara. Un oraș mic, liniștit și frumușel.

 

Mormântul Părintelui Arsenie Boca și Mănăstirea Pislop

Drumul spre mănăstire e frumos și peisajul e pitoresc, pot spune reprezentativ pentru România. Pe ici, pe colo, turme de oi cu oieri ce ne faceau cu mâna. Îmi place mult când văd un zâmbet sincer și bucuria vieții simple. Norocul ne-a urmărit și nu am asteptat mai mult de 20 de minute pentru mormânt. E foartă multă liniște în locul acela și se simte. Pe drum am cumpărat crini pentru mormânt. Oameni de tot felul cu motivații diverse.

Înainte să vină rândul meu a venit o femeie în scaun cu rotile. Eu de rugat, nu mă rog pentru lucruri concrete, ci mai filosofice. Pe scurt, n-am cerut nimic. Dar am mulțumit de 100 de ori când am văzut ce binecuvântare e să ai picioare sănătoase, ochi care văd, mâncare în fiecare zi.

În apropiere mai este o peșteră destul de greu accesibilă, dar până la care ne-am aventurat. Apoi am stat pe-o piatră și-am ascultat slujba de duminică, ce s-a desfășurat afară, într-o filigorie de lemn. Am luat mir și tămâie, am aprins lumânări. Ca tot omu’. Poze n-am făcut.

 

Mănăstirea Cozia

A fost ridicată de Mircea cel Bătrân în 1388, în Călimănești, pe malul Oltului.

Mormântul domnitorului se află în mănăstire. Aici am fost de mult ori, dar niciodată n-am știut că se poate ieși prin cuhnie pe pontonul din spatele mănăstirii, chiar pe malul Oltului.

 

 

 

 

Pe drumul de întoarcere s-au mai rostit niște rugăciuni, s-au recitat poezii și s-au cântat cântece laice. Am aflat mai multe despre viata Părintelui Arsenie Boca dintr-o piesă de teatru pe care am ascultat-o.

Una peste alta, a fost un weekend reusit, liniștit, petrecut cu rost, în aer liber, cu rugăciune – nici prea multă, nici prea puțină. Nu e o activitate pentru fiecare zi, dar cu siguranță dacă nu necesară, foarte folositoare din când în când.

La Mănăstirea Cozia

În momentul în care citiți acest mesaj eu mă aflu în avion spre Oman, indicând pasagerilor ieșirile de urgență și cum să folosească măștile de oxigen în caz de decompresie.

Povestea

Sunt avocat. Din 2012, când am devenit cel mai tânăr avocat din România, la puțin peste 22 de ani, promovând un examen la care rata de succes este sub 10%. Am lucrat într-o casă de avocatură de top aproape 5 ani. Începând cu anul II de drept am fost, în ordine, intern, paralegal, avocat stagiar și avocat definitiv. Și unii oameni avizați spun că am făcut treabă bună.

IMG_3335

În ultimii doi ani am lucrat ca avocat cu tot ce implică profesia (reprezentare în instanță, redactare de documente nesfârșite, studiu continuu, deadline-uri sfâșâietoare, multă cafea), am absolvit un masterat în limba engleză (la care am fost admisă prima), cursuri postuniversitare, precum și Institutul Național de Pregătire și Perfecționare a Avocaților (studii obligatorii pentru avocați stagiari, pe o perioadă de doi ani). Am publicat articole în reviste de specialitate și din când în când am participat în calitate de speaker la conferințe de drept. Am participat la cele mai importante specializări și concursuri din Europa în domeniul dreptului privat. Pe scurt, am fost implicată 100% în evoluția profesională, iar în acești 5 ani inclusiv concediu l-am folosit pentru examene, cursuri, specializări, teze și am bifat succes după succes. Nu, nu sunt modestă și nici nu am de ce să fiu pentru că totul a implicat studiu continuu și muncă multă, iar totul a venit la pachet cu un preț și cu sacrificii.

Ideea principală

În decembrie am promovat examenul de definitivare în profesia de avocat, din nou fiind cea mai tânără din țară. Cu două zile înainte de examen, însă, mă prezentam (cu legislația profesiei de avocat – cu copertele acoperite, să nu vadă nimeni ce citesc – la pachet pentru că mi s-a zis că o sa dureze mult) la interviu pentru a deveni stewardesă. După interviul final în timpul căruia am povestit despre țările în care am studiat, lucrat, călătorit și locuit, intervievatorii mi-au spus că, pe langă profesia mea, deja sunt stewardesă.

Apoi lucrurile au decurs foarte repede și oarecum firesc. Am luat interviul în ziua următoare. Am devenit avocat definitiv 2 zile mai târziu ca urmare a promovării examenului, am continuat rutina fiecărei zi la birou, iar după două luni m-am trezit în căsuța poștală cu un bilet de avion către nou – de la oraș/țară/continent, domeniu de activitate, religie oficială la limbă, tradiții, obiceiuri, mentalitate.  Doar dus. Am împachetat totul (o viață de om împărțită între 2 orașe), mi-am dat demisia și mi-am luat rămas bun de la tot ceea ce era cunoscut, în mai puțin de 4 zile, pentru a mă îmbarca spre (splendidul) necunoscut.

În ultimele două luni am efectuat cursuri de formare ca însoțitor de bord la unul dintre cele mai performate centre de instruire din lume. Am învățat despre tipuri de avioane, noțiuni de siguranță, acțiuni în caz incendiu, bomba la bord, evacuare pe apă și sol, prim ajutor, modalități de soluționare a disputelor, ospitalitate, tipuri de vinuri și cum să oferi un serviciu la standarde înalte, atât la propriu, cât și la figurat. În plus, am învățat cum să aplic machiajul corect, nuanțele care mă favorizează, cum să obțin cocul perfect care rezistă, cam tot ce și-ar dori o femeie. Am funcționat 6 zile pe săptămână, uneori începând cu de la 3 sau 4 AM într-o grupă de fete deosebite din 12 țări.

IMG_3327

Astăzi încep călătoria vieții mele, un drum al autocunoașterii și autoeducației. Pornesc în căutarea unei nevoi spirituale/interioare în detrimentul uneia materiale. Voi căuta legi nescrise, mai degraba ca cele scrise – ca până acum. Cunosc zeci de legi și valize de cărți de drept, dar nu am niște răspunsuri simple. Vreau să aflu despre mine, despre viață.

Am ieșit din zona mea de confort pentru a mă muta într-o țară în care nu am mai fost vreodată, cu o cultură de care aparțin, dar care îmi este totuși străină, în care nu cunosc pe nimeni și unde am adus cu mine 3 lucruri într-o valiză. Plină de entuziasm și de fericire!

Am urât zona de confort de când mă știu și am schimbat mediul mereu, pentru că doar așa dădeam randament maxim. Am venit fără să știu unde, să caut, fără să știu ce. Aveam tot ceea ce și-ar putea dori cineva, dar caut mai mult. Nu mai mulți bani, mai multă recunoaștere sau mai multe blănuri. Mai mult decât doar … confort psihic, mai mult decât previzibilul dureroasei rutine. O axa proprie.

Eu văd lucrurile simplu: trăiam într-o inadecvare în timp și spațiu pe care am venit s-o corectez.

A fost un început grozav. Am dovedit lumii întregi și mie că pot realiza orice îmi propun. Prea tangibil pentru gustul meu. Voiam să mă înscriu la a doua facultate, dar am plecat la o facultate mult mai folositoare.

Concluzia: “Viața obișnuită nu mă interesează. Anais Nin

Da, sunt unul dintre cei mai calificați avocați din generația tânără și am luat o pauză ca să devin stewardesă și să calătoresc în jurul lumii. Este o decizie asumată complet, o decizie de care sunt foarte mândră. CV-ul meu îmi permite să iau o pauză de ani buni și să fac înconjorul lumii fără a-mi afecta parcursul personal.

Nu mă aștept ca toata lumea să privească cu ochi buni decizia mea și faptul că eu mă simt împlinită îmi dă luxul de a nu avea nevoie de aprobarea nimănui. Lucrurile se așează pentru fiecare așa cum trebuie, când trebuie.

Într-un interviu pe care l-am acordat cu privire la activitatea mea profesională anul trecut am fost întrebată, pe lângă aspectele profesionale, și despre pasiunile mele. Am răspuns:

 

Îmi place să călătoresc, să descopăr culturi și peisaje noi în destinații îndepărtate sau să mă plimb prin colțuri fermecătoare de București, să merg la concerte de muzică clasică la Ateneu sau la Sala Radio, să mă pierd prin târguri vintage, să citesc, să merg la restaurante bune sau să ronțăi ceva în centrul vechi al Bucureștiului și să mă uit la spectacolul străzii, să colind muzeele lumii. Am păstrat pasiunea pentru hărți și geografie de când am fost la olimpiada națională. Pasiunile mele se exprimă în mai multe culturi, limbi și meridiane.”

 

Deci, din acest punct de vedere, nimic surprinzător în decizia mea. Viața e plină de “turbulențe neașteptate”, nu?

Related Posts

  • 45
    5 Noiembrie 2012, Bucuresti, Romania A trecut si prima zi din cariera de avocat. Colegii mei - de doi ani si jumatate - m-au primit cu multa caldura si cu felicitari. Cu toate astea, inca nu constientizez ce mi se intampla, iar la intrebarea "Cum te simti?" raspund inevitabil "La…
    Tags: de, la