Follow my blog with Bloglovin

Looking at the locals, living in a restrictive regime where self-expression and the free propagation of ideas is not exactly what you would be inclined to do, I’m wondering how many live for a dream and what is that dream?

Travelling through tens of countries from Bangladesh to Japan and Argentina to Kenya, seeing different cultures, political systems, schemes of thinking, beliefs, religions, behavior models, my personal dream is to get to the people’s core way of being and understanding them.

Judgment can only be stopped by knowing, by documenting, by understanding, by seeing and genuinely trying to put one in the shoes of the other. We live in a globalized world that is more racist and less understanding and tolerant to other beliefs, cultures and religions than ever.

Before judging someone or something try to understand where they’re coming from, how they think and what they have to say.

I wanted this trip for years and it must be 15 years since I’ve been in a group tour, an itinerary organized by somebody else. While this is the most common route in Iran, when I come back, I have to visit Tabriz and maybe Mashad.

Mashad is a holy city in the East of Iran where Imam Reza (or Ali al-Ridha), the 8th Imam of the Twelver Islam, a section of Shia Islam, was buried.

Globalization: A Basic Text

Closing my eyes, I can see where I am on the world map. So far, yet so close. What about my mission, my life? Where am I? We’re so good with practical aspects, yet with the less tangible we still seem to struggle. At least I do and I’m unceasingly searching, searching. Sometimes I feel like a dog scratching the ground in search of something he cannot see or feel, yet his senses tell him it’s there.

It’s second day and I wished I talked less and listened more. Does human interaction scare me? Does it make me look inside? Simply cannot sleep. Does a story that resembles mine make me sad? Does my competence make me too proud? Do I not take rejection, criticism?

Travel, just like love, is meant to change us. My motto is:

If love and travel did not change you, it means you did not love enough or traveled far enough.

Love, another force that makes the world spin.

I’m working on myself without even noticing, washing away pain, learning to deal with my thoughts, at the border between acceptance and understanding. Between these two doors I walk back and forth.

It’s a long way, a long process. It means dedication to myself and meanwhile I’m trying to observe where selfishness ends and giving begins.

Personal Revolution: How to Be Happy, Change Your Life, and Do That Thing You’ve Always Wanted to Do

Related Posts

  • 34
    I am as individualist as one can be. After finding myself in a moment where I feel I am not growing anymore, after proving everybody, especially myself, that I can hustle in the cold legal world, I decided there has to be only me, myself and I. So I shall…
    Tags: years, live, life, visit, living, love, change, feel, good, free

June 30th 2016, Doha, Qatar, coming from Dhaka, Bangladesh, traveling to Muscat, Oman

I believe in the cyclicity of events. Of life.

One year ago I was operating my first flight to Muscat, a fact I will never forget, unlike my first time pleading in front of an Appeal Court – before I even graduated Law School, but that’s a whole different story, which might fade with time.

How much my life changed in the last year or so is impossible to quantify or write down. It’s not an easy path, but I’m trying to grow every day.

I’m off to Muscat, Oman, again, one year down the road and maybe not by chance.

One thing that this year and the places I’ve been to and the people I’ve met is that there’s much more to this world than what meets the eye.

I’ve had some intense events happenings and some revelatory meetings. I’m here to meet my destiny.

As usual, I don’t know what this new city will bring, why I am going exactly today exactly there. Yet again with my beloved cabin crew trolley that literally took me around the world, my green dress from Phnom Penh, my oversized black leather purse and a light pink jacket that I bought from London many years ago, close to Harrod’s (now property of Qatar).

Oh, I want to be here forever, just study, grow, fly, evolve and travel. Meet people and be around good vibes.

IMG_0200

I’m really excited and also glad I’m well rested for this flight, meaning I did not rush – like I would do before – coming from flight, running for another flight. Have I lost my enthusiasm? No way! I think I preserve my energy more. All I want is lifetime discount tickets. Is it much I’m asking?

All right, now it’s time to be honest. I want to private jets and a chain of 5 star hotels.

Well, let’s talk about more worldly stuff such as money. Oman currency is the Omani rial and it’s very strong. $100 is around 38 Omani rials.

Still struggling to understand this culture. Remember that series El Clon? Filmed in Rio and Fez? I’m watching it again and I think more and more it was made for me. As opposed to Autumn in New York, which gave me the same feeling from the first time I saw it, this one I had to watch again (after more than 10 years) to realize that.

Continue Reading

În momentul în care citiți acest mesaj eu mă aflu în avion spre Oman, indicând pasagerilor ieșirile de urgență și cum să folosească măștile de oxigen în caz de decompresie.

Povestea

Sunt avocat. Din 2012, când am devenit cel mai tânăr avocat din România, la puțin peste 22 de ani, promovând un examen la care rata de succes este sub 10%. Am lucrat într-o casă de avocatură de top aproape 5 ani. Începând cu anul II de drept am fost, în ordine, intern, paralegal, avocat stagiar și avocat definitiv. Și unii oameni avizați spun că am făcut treabă bună.

IMG_3335

În ultimii doi ani am lucrat ca avocat cu tot ce implică profesia (reprezentare în instanță, redactare de documente nesfârșite, studiu continuu, deadline-uri sfâșâietoare, multă cafea), am absolvit un masterat în limba engleză (la care am fost admisă prima), cursuri postuniversitare, precum și Institutul Național de Pregătire și Perfecționare a Avocaților (studii obligatorii pentru avocați stagiari, pe o perioadă de doi ani). Am publicat articole în reviste de specialitate și din când în când am participat în calitate de speaker la conferințe de drept. Am participat la cele mai importante specializări și concursuri din Europa în domeniul dreptului privat. Pe scurt, am fost implicată 100% în evoluția profesională, iar în acești 5 ani inclusiv concediu l-am folosit pentru examene, cursuri, specializări, teze și am bifat succes după succes. Nu, nu sunt modestă și nici nu am de ce să fiu pentru că totul a implicat studiu continuu și muncă multă, iar totul a venit la pachet cu un preț și cu sacrificii.

Ideea principală

În decembrie am promovat examenul de definitivare în profesia de avocat, din nou fiind cea mai tânără din țară. Cu două zile înainte de examen, însă, mă prezentam (cu legislația profesiei de avocat – cu copertele acoperite, să nu vadă nimeni ce citesc – la pachet pentru că mi s-a zis că o sa dureze mult) la interviu pentru a deveni stewardesă. După interviul final în timpul căruia am povestit despre țările în care am studiat, lucrat, călătorit și locuit, intervievatorii mi-au spus că, pe langă profesia mea, deja sunt stewardesă.

Apoi lucrurile au decurs foarte repede și oarecum firesc. Am luat interviul în ziua următoare. Am devenit avocat definitiv 2 zile mai târziu ca urmare a promovării examenului, am continuat rutina fiecărei zi la birou, iar după două luni m-am trezit în căsuța poștală cu un bilet de avion către nou – de la oraș/țară/continent, domeniu de activitate, religie oficială la limbă, tradiții, obiceiuri, mentalitate.  Doar dus. Am împachetat totul (o viață de om împărțită între 2 orașe), mi-am dat demisia și mi-am luat rămas bun de la tot ceea ce era cunoscut, în mai puțin de 4 zile, pentru a mă îmbarca spre (splendidul) necunoscut.

În ultimele două luni am efectuat cursuri de formare ca însoțitor de bord la unul dintre cele mai performate centre de instruire din lume. Am învățat despre tipuri de avioane, noțiuni de siguranță, acțiuni în caz incendiu, bomba la bord, evacuare pe apă și sol, prim ajutor, modalități de soluționare a disputelor, ospitalitate, tipuri de vinuri și cum să oferi un serviciu la standarde înalte, atât la propriu, cât și la figurat. În plus, am învățat cum să aplic machiajul corect, nuanțele care mă favorizează, cum să obțin cocul perfect care rezistă, cam tot ce și-ar dori o femeie. Am funcționat 6 zile pe săptămână, uneori începând cu de la 3 sau 4 AM într-o grupă de fete deosebite din 12 țări.

IMG_3327

Astăzi încep călătoria vieții mele, un drum al autocunoașterii și autoeducației. Pornesc în căutarea unei nevoi spirituale/interioare în detrimentul uneia materiale. Voi căuta legi nescrise, mai degraba ca cele scrise – ca până acum. Cunosc zeci de legi și valize de cărți de drept, dar nu am niște răspunsuri simple. Vreau să aflu despre mine, despre viață.

Am ieșit din zona mea de confort pentru a mă muta într-o țară în care nu am mai fost vreodată, cu o cultură de care aparțin, dar care îmi este totuși străină, în care nu cunosc pe nimeni și unde am adus cu mine 3 lucruri într-o valiză. Plină de entuziasm și de fericire!

Am urât zona de confort de când mă știu și am schimbat mediul mereu, pentru că doar așa dădeam randament maxim. Am venit fără să știu unde, să caut, fără să știu ce. Aveam tot ceea ce și-ar putea dori cineva, dar caut mai mult. Nu mai mulți bani, mai multă recunoaștere sau mai multe blănuri. Mai mult decât doar … confort psihic, mai mult decât previzibilul dureroasei rutine. O axa proprie.

Eu văd lucrurile simplu: trăiam într-o inadecvare în timp și spațiu pe care am venit s-o corectez.

A fost un început grozav. Am dovedit lumii întregi și mie că pot realiza orice îmi propun. Prea tangibil pentru gustul meu. Voiam să mă înscriu la a doua facultate, dar am plecat la o facultate mult mai folositoare.

Concluzia: “Viața obișnuită nu mă interesează. Anais Nin

Da, sunt unul dintre cei mai calificați avocați din generația tânără și am luat o pauză ca să devin stewardesă și să calătoresc în jurul lumii. Este o decizie asumată complet, o decizie de care sunt foarte mândră. CV-ul meu îmi permite să iau o pauză de ani buni și să fac înconjorul lumii fără a-mi afecta parcursul personal.

Nu mă aștept ca toata lumea să privească cu ochi buni decizia mea și faptul că eu mă simt împlinită îmi dă luxul de a nu avea nevoie de aprobarea nimănui. Lucrurile se așează pentru fiecare așa cum trebuie, când trebuie.

Într-un interviu pe care l-am acordat cu privire la activitatea mea profesională anul trecut am fost întrebată, pe lângă aspectele profesionale, și despre pasiunile mele. Am răspuns:

 

Îmi place să călătoresc, să descopăr culturi și peisaje noi în destinații îndepărtate sau să mă plimb prin colțuri fermecătoare de București, să merg la concerte de muzică clasică la Ateneu sau la Sala Radio, să mă pierd prin târguri vintage, să citesc, să merg la restaurante bune sau să ronțăi ceva în centrul vechi al Bucureștiului și să mă uit la spectacolul străzii, să colind muzeele lumii. Am păstrat pasiunea pentru hărți și geografie de când am fost la olimpiada națională. Pasiunile mele se exprimă în mai multe culturi, limbi și meridiane.”

 

Deci, din acest punct de vedere, nimic surprinzător în decizia mea. Viața e plină de “turbulențe neașteptate”, nu?

Related Posts

  • 45
    5 Noiembrie 2012, Bucuresti, Romania A trecut si prima zi din cariera de avocat. Colegii mei - de doi ani si jumatate - m-au primit cu multa caldura si cu felicitari. Cu toate astea, inca nu constientizez ce mi se intampla, iar la intrebarea "Cum te simti?" raspund inevitabil "La…
    Tags: de, la